Click here to edit title

Orientarea preponderent spre negativ a atentiei, numita biasarea negativă a atenţiei consta in cresterea nivelului de alocare a atenţiei către stimulii negativi, comparativ cu atenţia persoanei respective faţă de cei neutri sau pozitivi, dar şi comparativ cu alte persoane. În limbaj popular se poate traduce prin expresia “ a vedea mereu jumătatea goală a paharului ‘.

Biasarea atenţiei a fost definită şi explicată diferit de diverse grupuri de cercetători – unii spun că sistemul atenţional al unor persoane este mult mai sensibil la stimuli ameninţători, atenţia fiind în mod automat, inconştient, îndreptată spre aceştia, aceste persoane fiind hipervigilente la stimulii negativi (LeDoux, Ohman, anii ’90). În plus, spun aceşti cercetători, în mod conştient apare apoi evitarea analizării suplimentare a acestor stimulii, ceea ce împiedică normalizarea stării de anxietate declanşată.

Rezultatele studiilor, susţinute şi de o meta-analiză din 2010,au fost în primul rând că biasarea negativă exista la toate persoanele anxioase, ea poate fi indusă şi persoanelor ne-anxioase, prin învăţare neintenţionată (spre exemplu mama-copil), aceasta duce la o creştere a vulnerabilităţii în situaţiile de stres ulterioare, respectiv la creşterea anxietăţii.

Partea bună a lucrurilor este însă că antrenarea atenţiei se poate face şi dinspre negativ spre neutru, de exemplu, într-un studiu un astfel de antrenament este urmat de măsurarea reacţiei la stresul mutării pentru studii în altă ţară – MacLeod & Bridle, 2009 – iar la cei ce au beneficiat de antrenarea atenţiei spre neutru nivelul de distres a fost mult mai mic decât la ceilalţi. Un număr mare de studii aduc dovezi în acest sens, antrenamentele de acest tip s-au asociat cu reduceri semnificative ale simptomatologiei anxioase (există spre exemplu o analiză tip review , pe un număr mare de studii, din 2010, a lui Yair Bar-Haim, pe această temă).

Ca urmare a acestor dovezi, există în prezent o tendinţă tot mai mare de a studia eficienţa unor protocoale optime de antrenare a atenţiei, cu sau fără psihoterapie, în tratamentul tulburărilor de anxietate .Se mizează mult pe faptul că aceste antrenamente se pot realiza online, fiind astfel foarte uşor accesibile unui număr mare de persoane.(Carlbring et all, 2012).

Nu în ultimul rând se încearcă dezvoltarea de produse alternative, precum jocuri pe calculator, tabletă, telefon, care să fie mai atractive, inclusiv copiilor, pentru care sarcinile de tip dot probe sunt relativ dificile şi ineficiente, mai ales dacă au sub 7 ani.

Efectele acestui tip de antrenament au fost evidenţiate şi pentru optimizarea stărilor emoţionale ale persoanelor stresate, ale angajaţilor spre exemplu, un studiu arată ca în urma antrenării unui grup de angajaţi din vânzări cu o proba în care trebuiau să caute o faţă zâmbitoare între alte 15 încruntate a dus la scăderea stresului, atât autoperceput cât şi evaluat prin nivelul hormonului de stres, numit cortizol (Dandeneau,Baldwin, Baccus and Pruessner,2007).

Biasarea negativă a atenţiei a fost de asemenea corelată cu simptome mai mari de anxietate şi depresie la persoanele care au fost diagnosticate cu boli grave, de aceea implicaţiile acestui tip de antrenament nu pot fi neglijate nici în domeniul îngrijirii sănătăţii, în special pentru bolnavii cronici.

Un domeniu aparte, unde cercetarile sunt încă puţine, vizează evitarea biasării negative la copiii, corectarea acestor biasări când apar, cu largi implicaţii în educaţie şi parenting.

Până când aceste aplicaţii vor fi pe deplin testate, apoi puse la dispoziţia publicului larg ar trebui să evităm să ne biasăm atenţia noastră sau a celor din jur, în special a copiiilor noştri, către negativ.

A cauta şi analiza excesiv ameninţările, riscurile, nu va duce neapărat la o siguranţă sporită, ci va dezvolta probabil, după cum aţi văzut, o vulnerabilitate crescută pentru anxietate, ceea ce în mod sigur nu contribuie la confortul nostru fizic şi, mai ales, emoţional.